crazygirl93
Moderator
 Din: maybe from heaven...or hell?
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 54
|
|
În deşertul din sud-vestul statului Peru se află una dintre cele mai mari enigme ale arheologiei: desenele din deşertul Nazca. Devenite celebre sub numele „Nazca lines“ (liniile Nazca), operele de artă gigantice înfăţişează de la triunghiuri până la maimuţe şi creaturi pe jumătate om, pe jumătate bufniţă.
Desenele se află pe un platou din sudul deşertului peruvian, locaţie cunoscută ca fiind una dintre cele mai aride de pe pământ (aici plouă numai 20 de minute în fiecare an). Ele se împart în două mari categorii: reprezentări ale unor fiinţe (fie ele animale sau oameni, ori chiar combinaţii între cele două categorii) şi desene geometrice: spirale, triunghiuri sau chiar simple linii drepte. În lumea ştiinţifică este acceptat faptul că aceste desene au fost realizate de populaţia Nazca, care a trăit în regiune în urmă cu mai bine de 2.000 de ani. Civilizaţia Nazca a înflorit între 200 î.Hr. şi 800 d.Hr. Din păcate, ei nu cunoşteau scrisul (până la această dată nu există dovezi arheologice în acest sens), deci posibilitatea de a afla cu exactitate care era scopul liniilor din deşert este aproape imposibilă. Nu mai există nici un urmaş al acestei magnifice civilizaţii antice, dar poporul Nazca a avut grijă să ne lase, drept epitaf, o fascinantă enigmă: arta lor din deşert.
Până acum nu a putut fi stabilit cu exactitate numărul total al desenelor, dar el se ridică la câteva sute. Felul în care aceste desene s-au păstrat nu mai este un mister. De conservarea desenelor a avut grijă însăşi clima din deşertul peruvian. Lipsa ploii şi terenul aproape plat al locului ales pentru realizarea imaginilor fac ca nici apa şi nici vântul să nu afecteze arta ieşită din comun a civilizaţiei Nazca. De asemenea, realizarea contrastului, pentru a face desenele vizibile, a fost explicată de cercetători. Deşertul peruvian are o „crustă“ fină de roci vulcanice care îl acoperă. Din cauza expunerii îndelungate la căldura şi lumina solară, aceste roci s-au închis la culoare de-a lungul timpului. Pentru a obţine un semn cât de mic în acest deşert (un punct, spre exemplu) este de ajuns ca cineva să înlăture rocile vulcanice, scoţând astfel la suprafaţă solul moale şi deschis la culoare de sub ele. De la nivelul solului, această magnifică operă de artă nu pare a fi nimic mai mult decât un amalgam de linii. Adevărata splendoare a artei Nazca poate fi admirată numai din aer. Acest lucru a stârnit şi cele mai multe dezbateri: de ce ar fi creat o civilizaţie antică desene pe care nu le putea admira niciodată?
Liniile Nazca au fost descoperite în jurul anului 1920, când primele avioane au început să traverseze zona deşertică din Peru. Oamenii au rămas muţi în faţa splendorii care se afla în vecinătatea lor de atâta timp, dar pe care nu o remarcaseră până atunci. O altă întrebare, fără un răspuns exact, este legată de precizia cu care au fost trasate toate liniile, cea mai lungă dintre acestea având aproape 15 kilometri. Unii oameni de ştiinţă sunt de părere că, folosindu-se de o persoană care să îi coordoneze, „artiştii“ Nazca puteau cu uşurinţă să fie precişi, ţinând cont de întinderea deşertică în care nimic nu obturează câmpul vizual. Dr. Persis B. Clarkson, arheolog la Universitatea din Winnipeg, a declarat: „Nu era o tehnologie dificilă... tot ce îţi trebuia era dorinţa de a le realiza“. Totuşi, scopul desenelor deşertice rămâne mărul discordiei în lumea ştiinţifică. Profesorul Herlaine Siverman a sugerat că liniile ar putea fi însemnele diferitelor clanuri ale populaţiei Nazca. Teoria iniţială a cercetătorilor Kosok şi Reiche, conform căreia desenele ar arăta poziţionarea diferitelor stele pe cer, a fost ulterior contrazisă de cercetări mai avansate. Un alt om de ştiinţă, eclipsologul Robin Edgar, a studiat liniile din Nazca şi a tras concluzia că ele erau legate de eclipsele totale de soare. El a stabilit că în perioada în care au fost realizate desenele, în regiunea deşertului peruvian au avut loc numeroase eclipse solare.
Populaţia Nazca considera eclipsele totale de soare drept „ochiul zeului“, datorită asemănării dintre aspectul unei eclipse şi un ochi uman întredeschis, ca şi cum un ochi gigantic ar privi pământul din cer. Edgar a concluzionat că desenele sunt răspunsul populaţiei Nazca înspre zeii care îi priveau. O altă teorie, foarte plauzibilă, este aceea conform căreia liniile ar fi fost create datorită mersului constant al unei persoane, într-un anumit tipar. Se bănuieşte că localnicii ar fi executat ritualuri, ei mergând prin deşert cu orele şi meditând, pentru a convinge zeii să le trimită ploaie. Cei mai controversată teorie este aceea care susţine că desenele ar fi de fapt un aeroport, destinat navelor extraterestre, dar ipoteza este contrazisă de faptul că o navă care ar ateriza în deşertul peruvian ar distruge delicatele linii. Ca şi cum misterul liniilor nu ar fi fost destul de greu de elucidat, recenta descoperire a oraşului locuit de populaţia Nazca a dat naştere unor noi controverse. Oraşul, numit Cahuachi, a fost construit în urmă cu 2.000 de ani, dar abandonat, în mod misterios, 500 de ani mai târziu. Cercetătorii au stabilit că oraşul avea puţini locuitori permanenţi, ceea ce a dus la concluzia că zona era traversată numai de pelerini.
Acest lucru ar explica şi prezenţa desenelor care ilustrează animale inexistente în deşert: pasărea colibri, maimuţe sau balene. De asemenea, în zona oraşului pierdut au fost găsite numeroase mumii. Faptul că aceste mumii erau superb îmbrăcate şi aşezate într-o poziţie asemănătoare celei a fetusului uman, a dezvăluit importanţa ritualului morţii în cultura Nazca.
_______________________________________
Fight for your dream even if you think it's impossible
|
|
