yonutz
Administrator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 117
|
|
Aparuta la sfarsitul dinastiei a XVII-a , ,,Cartea Mortilor” este efectiv o culegere de formule (retete) magice (sau descantece) destinate sa-I permita mortului sa infrante orice primejdie a lumii de dincolo . Este o compozitie foarte eterogena , cu formule mostenite din ,,Textele piramidelor” si din cele ale sarcofagelor , cu imprumuturi din diverse epoci. De cele mai multe ori , aceste formule , inscrise pe acelasi papirus , nu au nici o legatura una cu alta : imnuri adresate zeului solar stau alturi de texte insotite de glose , de pasaje (fiindca nu se poate vorbi despre capitole , desi unii egiptologi se exprima astfel) in care mortul se identifica cu un animal care il va ajuta sa treaca de probele la care va fi supus. Unii dintre morti pleaca la drum cu 15-20 de astfel de formule , altii nu dispun decat de una sau doua . La origine cartea este o compilatie care strange la o laolalta , intr-un numar si intr-o ordine fluctuante , texte independente . S-a discutat si inca se mai discuta despre caracterul ei esoteric , unii specialisti descoperindu-I chiar valente initiatice , justificate intr- o civilizatie atat de preocupata asa cum este cea egipteana . Deabia in epoca saita (700 I. Hr. ) , in timpul dinastiei a XXVI-a , egiptenii introduc in aceasta carte o ordine canonica si , respectiv , niste capitole numerotate in aceasta ordine . Traducand aceasta versiune tardiva , savantul Lepsius este primul specialist care o numeste astfel ( Cartea Mortilor ), caci vechii egipteni , atunci cand vorbeau despre ea , o numeau ,,formule pentru iesirea la lumina” (adica menite sa-I permita mortului sa nu ramana prizonierul mortii si sa poata parasi camera funerara ). Unul dintre cele mai importante capitole alei aceste culegeri este faimosul capitol 125 , cal care se refera la cantarirea sufletului . Este momentul in care raposatul se prezinta in fata celor 42 de judecatori , un tribunal prezidat de Osiris care vor decide daca merita sau nu sa fie primit in lumea zeilor . Fiecaruia dintre judecatori , penitentul ii spune ca n-a comis o anume greseala . E ceea ce se cheama o ,,spovedanie negativa” (spre deosebire de confesiunea crestina in care sunt marturisite pacatele ) . Apoi inima (constiinta sau sufletul – e greu de spus care dintre ele este pusa in balanta , ceea ce nu inseamna ca verdictul e vreodata altfel decat favorabil , iar defunctul e acceptat in imparatia lui Osiris (caci , in caz contrar ar fi sortit ,,devoratoarei Apusului “ , adoca mortii vesnice ) . Mentalitatii egiptene ii este straina ideea de pacat (in acceptia actuala , crestina ) , asa ca supravietuirea nu depindea atat de un comportament moral , de o buna purtare , ci de stiinta de ai fermeca pe judecatori , inclusiv pe zeul Thot si … chiar balanta ! Prin urmare, ceea ce hotara soarta defunctului era stiinta sa magica , nu morala , asa cum o intelegem noi astazi .
_______________________________________
Anck So Namon
|
|
